Biserica "Sfanta Vineri“, simbolul Bucurestiului, a fost una dintre cele mai frumoase Biserici ale Capitalei. Istoricul asezamantului se intinde pana in secolul al XIII-lea. A fost o oaza de liniste si curatire sufleteasca pentru bucuresteni, un loc de popas si rugaciune pentru vizitatori. De jos, din Piata Unirii, se vedea ca o cetate, iti dadea un sentiment de siguranta. "Sfanta Vineri“, de aici, iar "Sfantul Dimitrie“, de pe celalalt deal, erau cei doi strajeri ai orasului. Insa din iunie 1987, Biserica "Sfanta Vineri“ - Herasca a incetat sa mai existe pe harta spirituala a Bucurestiului.
"Fa Biserica, nu ma intereseaza cum!“ a fost misiunea primita in 1977 de parintele Gheorghe Bogdan, dupa hirotonie, de la patriarhul Iustin Moisescu. Biserica "Sfanta Vineri“ - Herasca zacea in ruina de aproape un an, dupa cutremurul din 1977.
Reconstructia a inceput pe etape, de la temelie si pana la turle. "Am facut in asa fel ca sa nu am nevoie de aprobari de la culte. Daca faceai devize mai mari de 100.000 de lei, trebuia sa ceri aprobare de la culte. Patriarhul Iustin mi-a spus: "Faci devize numai pana in 98.000". Am avut devize cat masa asta“, si arata o masa lunga ca la praznic.
Cheltuielile s-au ridicat pana la 2.445.000 de lei. Parintele a inceput cu un imprumut de la parohia Voluntari. A fost ajutat de Arhiepiscopia Bucurestilor cu 200.000, dar cei mai multi bani "i-am primit de la moldovenii mei“. Mai mult de 25 de parohii, din Moldova si Buzau, i-au trimis bani pentru reconstructie.
Am avut multe ispite si lupte, dar patriarhul Iustin Moisescu ma incuraja: "Fa inainte, nu te lasa! Da-i drumu la lucru!“
Tarnosirea sfantului lacas a avut loc in ziua praznicului Sfintei Parascheva din anul 1985. Soborul era format din 25 de preoti in frunte cu episcopul Roman Ialomiteanul. Starea de bucurie si implinire era intregita de pictura refacuta in foita de aur a marelui Dimitrie Belizarie.
Comunitatea revenise la viata. Biserica era din nou plina de credinciosi. Icoana Sfintei Parascheva ii aduna pe toti suferinzii, iar slujitorii altarului respectau tipicul manastiresc. Lunea, martea si vinerea se savarsea Sfanta Liturghie, urmata de Sfantul Maslu, Acatist si Vecernie. Toti preotii care veneau erau primiti cu bratele deschise. "Slujeam si sase, sapte preoti.“. Credinciosii erau atrasi si de cuvantarile de la amvon. In acea perioada era diacon aici si Petre David, profesor de Indrumari Misionare la facultate. Atunci cand predica, isi aminteste preotul Zavoianu, "in Biserica se facea o liniste totala“.
"Jos, porcaria!“
Dar aceasta stare binecuvantata de lucruri nu avea sa dureze decat pana in 1987, cand, furia dictatorilor comunisti a cuprins majoritatea bisericilor centrale din Bucuresti.
Mai 1987 "De aici sufletul meu incepe sa lacrimeze“, se spovedeste povestitorul. Primaria Bucurestiului a cerut 1435 de metri patrati pentru a construi un bloc care sa izoleze total biserica. Consiliul nu voia sa isi dea avizul. Insa pentru a fi salvata biserica, spatiul este cedat.
Sambata, 13 iunie. Ora 11:45. "Vine Ceauseasca insotita de Teleaga (prim-viceprim-ministru, n.r. ); am stat la 10 metri distanta de ei. Acesta ii explica ca vor face un bloc la fel ca la "Domnita Balasa“. Dupa cateva secunde "tovarasa academician“ s-a pronuntat scurt: "Jos, porcaria!". Atat a insemnat Biserica "Sfanta Vineri" pentru ea.“
In aceeasi zi s-a facut un memoriu al scriitorilor catre mai multe institutii. Se cerea "salvati ctitoria lui Matei Basarab“.
Duminica, 14 iunie. Sfanta Liturghie se va savarsi pentru ultima oara in Biserica "Sfanta Vineri“ - Herasca.
Luni, 15 iunie. Ora 4:00 "Ne-au trezit zeci de masini mari, care aduceau panouri de 3 metri.. M-au informat ca marti vor darama casa parohiala, iar biserica va fi translata“. "Am facut apel la studentii de la Teologie si la elevii de la seminar, sa ma ajute sa luam tot. Tot ce a fost istoric am dat la Muzeul de la Herasti, iar ce tinea de cult, la Manastirea Cernica. A fost un moment de lasitate al tuturor celor din jurul meu, am ramas singur“. Ajutorul l-a primit de la cei care se astepta mai putin.
Luni seara, la Vecernie biserica era plina. Dupa slujba, a venit un securist care s-a recomandat Opreanu, si a intrebat de ce se face slujba. Şi raspunsul parintelui Bogdan a venit ferm: "asa e normal in ctitoria lui Matei Basarab“. Dar acesta i-a obligat sa paraseasca de urgenta biserica. Vreo 38 de oameni, majoritatea femei, vociferau. Au fost amenintati ca vor fi arestati si scosi cu gaze lacrimogene, "ca pe sobolani“. In final, biserica a fost golita si inchisa.
Marti, 16 iunie. De acum si pana la demolare, strazile au fost pline de oameni, care se rugau, plangeau sau vociferau. O comisie de la Primaria Capitalei, condusa de Dumitru Necsoiu, viceprimar, a venit cu zece camioane, spre a demola casa parohiala. Potrivit parintelui Bogdan, acesta s-ar fi laudat ca in trei zile va demola "Sfanta Vineri“. "Asa a si fost“, recunoaste cu amar.
Miercuri, 17 iunie. Ora 10:00. Casa parohiala cu tot ansamblul din jurul ei erau la pamant.
La ora 11:00, la Primaria Capitalei se intalnesc, intr-o sedinta-fulger, Constantin Olteanu, primar, Dumitru Necsoiu si Ştefan Barceri, viceprimar. Acesta din urma era de partea "Sfintei Vineri“. Spera sa fie translata.
Ora 12:20. Vin cei din comisia de la Primarie. Barceri ia deoparte parohul si ii spune: "parinte, ne pare rau, dar Biserica se va demola“. Tonalitatea vocii povestitorului, dau de gol lacrimile care ii inunda ochii. Urmeaza o pauza... "A fost un soc extraordinar, si primul lucru care mi-a trecut prin minte, a fost cum vom salva tot ce era in interiorul Bisericii. Şi numai datorita decanului Dumitru Radu de la Institutul Teologic, care a trimis studentii, si a seminaristilor directorului Dumitru Dima, am reusit sa salvam tot. Mai putin pictura lui Belizarie si zidurile bisericii“.
"Am facut un puseu de tensiune. Au vrut sa ma duca la urgenta, dar domnul doctor Vasiliu mi-a facut o injectie si mi-a zis sa nu ma duc, ca o sa ma omoare“.
Cand a dus clopotele la Manastirea Cernica, staretul Teofil i-a promis: "Diseara clopotele de la "Sfanta Vineri" vor suna la Cernica“. "Si asa a fost“.
Incepe demolarea
Joi, 18 iunie. Incepe demolarea aceleia care a fost pentru multi romani, Biserica "Sfanta Vineri“. Ochii povestitorului se inrosesc din nou... Daca dimineata erau doar 200 de oameni, spre seara se ajunge la "aproape 2.000 de credinciosi“. Biserica era inconjurata de un lant viu de militieni, iar securistii, in civil, s-au impanzit in multime. Tensiunea era foarte mare. Oamenii au strigat chiar si impotriva "cuplului prezidential“.
Dupa-amiaza, muncitorii si militarii nu mai vor sa participe la demolarea bisericii. Probabil, constiinta lor era mai treaza decat a... celor "de sus“. In locul lor, vin puscariasi, noaptea, ca "furii“. Li s-a promis reducerea pedepsei. Ei au fost cei care au profanat Sfanta Biserica. Unii dintre ei, mai tarziu, au venit la fostul paroh al bisericii, sa se pocaiasca.
Vineri, 19 iunie. Dimineata. Au incercat sa traga de turla a doua. "Unul din puscariasi a cazut de la 10 metri; lumea spunea ca a si murit“.
Biserica fiind foarte rezistenta, s-au chinuit mult. Dupa ce au slabit coloanele, le-au legat si au tras de ele, pe geam, cu buldozerele. Doar asa au reusit sa o darame.
Ora 19:00. "Din biserica "Sfanta Vineri" nu a mai ramas decat un covor de lumanari pe care credinciosii le aprinsesera“. Şi pentru a treia oara, povestitorul, parintele Gheorghe Bogdan, mai varsa o lacrima. Nici el nu mai stie cate lacrimi a varsat pentru mult iubita lui fiica, Herasca.
Pana luni, 22 iunie, locul a fost pazit, si nimeni nu a avut voie sa se apropie. Doi din consilierii bisericii, doctorul Vasiliu si profesorul Petre Scarlat au fost anchetati. Iar Neagu Gheorghe, care lucrase la constructia bisericii, impreuna cu Ioan Corbu au fost dusi la Rahova. Batuti si chinuiti, au fost eliberati. Dar relele tratamente au avut efect negativ, aducandu-le mai repede trecerea la Dumnezeu.
"Lumea a fost de partea noastra. Poate ca noi, clericii, trebuia sa ne unim atunci, sa strigam: Ajunge! Atunci, o spun cu mana pe inima, am simtit ca ramas singur. Toti se temeau sa ma ajute. Din dispozitia Securitatii am fost expulzat din Bucuresti. Familia a fost amenintata. Azil politic nu au vrut sa imi dea. Mi s-a interzis sa mai am parohie in Bucuresti de catre Departamentul Cultelor, dorinta expresa a "tovarasei academician“. Patriarhia a reusit totusi sa faca un compromis, sa slujesc prin rotatie, la Biserica "Sfantul Ioan“ si la Biserica Rusa. Abia dupa Revolutie, am reusit sa revin la Biserica "Sfantul Gheorghe Nou“, unde slujesc si acum“.
Cei care cauta locul unde a fost biserica gasesc o "piatra funerara“ pusa pe blocul care a acoperit-o: "Pe acest loc s-a aflat Biserica "Sfanta Vineri“, demolata de regimul comunist in anul 1987“.
Noua Biserica "Sfanta Vineri"
Preafericitul Parinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Romane, l-a numit pe parintele Gheorghe Bogdan, paroh al viitoarei Biserici "Sfanta Vineri“, cu misiunea de a reconstrui biserica si asezamintele din jurul ei.
Locul viitoarei biserici este in apropiere, nu departe de cel dinainte. Costurile se vor ridica la 1,5 milioane de euro. "Asa mi-a fost sa imi incep preotia, prin constructia unei biserici, sa mi se ia toate, dar, cu ajutorul lui Dumnezeu, sa o inchei tot cu aceeasi constructie“.
Istoria "Sfintei Vineri“
"Biserica "Sfanta Vineri" se pare ca a fost ctitorita initial ca un schit, in secolele XIII-XIV, si care a primit prin binecuvantarea lui Dumnezeu si inspiratia ctitorului, patronajul Cuvioasei Parascheva. Mircea cel Batran, la inceputul secolului al XV-lea a adus moastele Sfintei Parascheva si ale Sfintei Filofteia“, ne-a spus parintele Adrian Gabor de la Facultatea de Teologie din Bucuresti.
Noutati despre ea aflam abia in timpul domniei lui Matei Basarab. Nicolae Vet Aga este cel care ridica un nou locas, pe vechea temelie, intre anii 1641-1645. De la el vine si denumirea de Aganita, intalnita pana pe la jumatatea secolului al XVIII-lea.
Al doilea nume, Herasca, care s-a pastrat pana la "moartea ei“, il purta Udriste Nasturel-Herascu, fratele doamnei lui Matei Basarab. Neamul Herastilor va fi cel care va pazi si va mosteni din generatie in generatie aceasta "comoara“. Doar cu o mica pauza de cativa zeci de ani din secolul al XVIII, cand Balenii au "ridicat un ansamblu de constructii pentru sarmani si bolnavi“, spune parintele.
Hrisovul bisericii vorbea despre arhiereul Ioanichie Stratonichias, care a reconstruit biserica. Parintele Gabor aminteste ca acesta a asezat in catapeteasma icoana facatoare de minuni a Cuvioasei Parascheva, "pictata la Viena si primita in 1748 ca donatie“. Acum acesta este intr-o perioada de restaurare, sub directa supraveghere a Preasfintitului Varsanufie, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Bucurestiului. Hrisovul mai spune ca acest Ioanichie a murit cu o luna inainte de sfintirea ctitoriei, care avea sa fie in ziua de 25 noiembrie 1839.
Pe langa biserica s-au ridicat noi cladiri. S-a construit chiar si prima brutarie a orasului. Acelasi parinte profesor sustine ca Anton Pann a infiintat aici o scoala de cantareti si o mica librarie.
Grija Herastilor a continuat cu generalul Constantin Nasturel-Herascu. A fost un apropiat al lui Alexandru Ioan Cuza si al lui Carol I. Parintele Bogdan aminteste ca "a marit Biserica si-a intarit-o in stil roman, cu stalpi de sustinere in interior. Nicolae Iorga consemna ca era una dintre cele mai mari si mai incapatoare Biserici din Bucuresti“. A fost refacut atat azilul cat si clopotnita.
Complexul "Sfanta Vineri“ a ajuns adapost pentru raniti in timpul Razboiului de Independenta si in Primul Razboi Mondial.
Urmasii Herastilor au costruit in 1895 doua azile, care erau conduse de epitropia Bisericii "Sfanta Vineri“. Unul era destinat batranilor fara ajutor, si un altul, in fata Bisericii, era pentru copii orfani si "fetele scapatate“, mentioneaza cel care le-a refacut ultimul. Datorita mosiilor pe care le poseda, in Heresti, com. Frumusani si la Fundulea, intretinerea batranilor si a copiilor orfani era numai pe seama Bisericii si a conducerii epitropiei.
In timpul comunismului, azilul pentru copii orfani a devenit scoala sanitara, iar azilul pentru batrani, casa parohiala. Cele 26 apartamente ale casei parohiale au fost ocupate de catre diverse persoane trimise de statul comunist. Cutremurele din 1940 si 1977 au lasat urme adanci. Primul a afectat mai mult incinta, pe cand al doilea, care a lasat biserica fara turle si fara geamuri. Din februarie 1978, a intrat in lupta ultimul paroh al "Sfintei Vineri“, parintele Gheorghe Bogdan. El este cel care a reconstruit asezamantul, insa, din nefericire, dupa doar doi an de la tarnosire, a vazut-o pusa la pamant.
"Parintele Staniloae a vrut sa se duca acolo, sa moara sub buldozer“
Parintele Corneliu Zavoianu, redactor la Editura Institutului Biblic reusit in acele zile triste din 1987 sa faca cateva fotografii pe ascuns. "Am fost implicat sufleteste, ma duceam aproape zilnic. Facea parte din fiinta mea. Era sufletul meu. Am reusit sa fiu tare, ca sa pun la adapost anumite lucruri de valoare. In acele zile, am gasit la Manastirea Cernica pe Vasile Vuruleanu, colonel de securitate care raspundea de Patriarhie. Plangea pentru "Sfanta Vineri". Un alt fapt important. Ceausescu a bagat carne la "Circul Foamei". Spera sa ii indeparteze pe oameni de biserica. Culmea este ca oamenii au ramas pe loc, nu s-au dus“, isi aminteste parintele Zavoianu.
Academicianul Emilian Popescu: "Nimeni nu credea ca se va demola. Abia restaurata... era ca o bijuterie. Şi lumea o cinstea foarte mult. Chiar si parintele Staniloae a vrut sa se duca acolo, sa moara sub buldozer. Ştiu de la doamna preoteasa. Dar nu l-a lasat. I-a spus ca moare degeaba, biserica tot va fi demolata. Atunci cand se demola, treceam prin Piata Unirii. Praful ajunsese pana acolo. Militia nu te lasa sa te apropii“.
Pr. prof. Adrian Gabor: "Miercuri, pe la 12:30-13:00 eram cu domnul prof. acad. Emilian Popescu la gura de metrou din fata "Hanului lui Manuc". Vedeam cupele a doua excavatoare, care loveau turlele. Dar s-au oprit brusc. Tensiunea era foarte mare in jurul bisericii. Domnul profesor a avut urmatoarea remarca care m-a marcat ulterior: "Dumnezeu o sa ii pedepseasca". M-a impresionat esecul excavatoarelor care dupa doua-trei lovituri s-au retras, fie ca nu au putut sa le sparga, fie ca a fost constiinta muncitorilor si a soldatilor care s-au retras vazand esecul“.
Iancu Doncu, enorias: "Din 1960 am mers la Sfanta. Ma atragea felul cum predica parintele Bogdan, care era un om foarte entuziast. La demolare, a fost un fel de miting, de adunare. Plangeam, ne rugam la Dumnezeu. Am vociferat. Eram la serviciu cand a demolat-o. Seara, nu a mai ramas nici o caramida. Numai sufletul nostru stie cum am putut sa rezistam acelor mari necazuri. Si acum ma rog la Dumnezeu in fiecare seara ca parintele Bogdan sa o construiasca pana cand oi avea ochii deschisi. Sunt convins ca o sa fie la fel ca atunci cand ma duceam eu la biserica“.
Nicolae Ceausescu: "Ce va bagati voi?!“
Un grup de intelectuali condusi de Eugen Barbu, afland de planurile de demolare, au facut un memoriu. Este datat in 13 iunie 1987. Ei cereu ca Biserica "Sfanta Vineri“ sa nu fie demolata, in cel mai rau caz sa fie translata. Acest memoriu a fost depus la Primaria Capitalei, la Primaria sectorului 3, la Monumentele Istorice si chiar la Ilie Ceausescu, fratele lui Nicolae Ceausescu, ministru adjunct la armata.
Marti, 16 iunie, dimineata, Ilie Ceausescu, merge cu memoriul la Nicolae Ceausescu. Dar se loveste de refuzul promt al fratelui: "Ce va bagati voi?!“.
George Aniculoaie
Sursa: ziarullumina.ro
